Râpele de la Mierag

Râpele de la Mierag

Procese torentiale au sculptat în substratul geologic al Vaii Mierag, formata de fapt dintr-o vale principala de 1,5 km si o vale secundara de 0,5 km lungime, un fenomen geomorfologic, cu efecte peisagistice si de interes turistic deosebit. Fenomenul de eroziune a dat nastere unor formatiuni aproape bizare. Stranietatea lor consta în posibile asemanari cu menhire gigantice asezate aici de uriasi, ascendentii mitologici ai locurilor.

Râpele de la Mierag constituie un interesant fenomen torential situat în Dealurile Masivului Codru (Muntii Codru-Moma) din Depresiunea Beiusului. Denumirea acestor râpe vine de la localitatea Mierag, în amonte de care sunt situate. Râpele sunt formate în depozite malvensiene (pannonian sensu stricto) alcatuite din argile marnoase si argile siltice în alternanta cu nisipuri si pietrisuri. Râpele constituie punctul de obârsie al Pârâului Mierag care are o scurgere intermitenta; valea este seaca, doar în timpul perioadelor ploioase se formeaza un râu vijelios care transporta mari cantitati de aluviuni, afectând negativ satul situat în aval. Din acest motiv au fost construite baraje de beton pe cursul principal, sapte pe firul principal si înca trei pe afluenti, pe dreapta si respectiv unul pe stânga. Fundul vaii este captusit cu nisipuri galbui si pe alocuri cu pietrisuri holocene. Valea este marginita de Dealul Cornetului la vest si Dealul Hinchirisului la est. Lipsit de apa râului, fundul vaii este acoperit cu vegetatie ierboasa si arbustifera iar versantii vaii sunt împaduriti cu fagi. In anumite locuri sunt plantati salcâmi (baglini în denumire locala) mai ales în cursul superior al vaii. Diferenta altitudinala vale-culme este de peste 20-30 m. Valea prezinta ramificatii secundare la fel de active ca si cursul principal. Râpele sunt formate din doua vai, cea principala având 1,5 km lungime iar cea secundara de 0,5 km lungime, cele doua vai confluând amonte de satul Mierag. La capatul din amonte al celor doua vai se gasesc doua bazinete torentiale, câte unul la fiecare vale, iar în fiecare bazinet se gaseste câte un turn de pâmânt, ca martori de eroziune. Primul turn, cel de pe valea principala are cca 30 m înaltime si cam tot atâtia metri latime, având deasupra vegetatie ierboasa si arbusti care-l apara de eroziune. Înspre avale de acest turn se gasesc mici piramide de pamânt, lipsite de vegetatia ierboasa protectoare de deasupra, astfel ca acestea vor fi erodate în final (aceste mici piramide sunt denumi-te, local, cuca). Turnul de pe valea secundara, afluenta, este mai mica, de cca 15 m si are aceeasi vegetatie ierboasa si arbustifera protectoare împotriva eroziunii.

Tot pe valea afluenta se gasesc, pe dreapta (vest), nisipuri grosiere, dispuse în “rulade”, în alternanta cu nisipuri fine (siltite), ultimele partial erodate, astfel ca aceste fenomene se aseamana cu “faguri”, ce le dau un aspect deosebit de interesant. Dupa parerea noastra, aceasta alternanta de nisip grosier cu nisip fin este un rezultat al agitatiei apelor marine care ocupau Depresiunea Beiusului în timpul pontianului si respectiv al ridicarii tarmului în timpul meotianului si dacianului (în dacian a avut loc exondarea definitiva a Depresiunii Beiusului), aceasta ca urmare a situarii regiunii la marginea Depresiunii Beiusului la contactul cu Muntii Codru-Moma.

În urma cercetarilor noastre de teren si a consultarii bibliografiei am ajuns la urmatoarea concluzie: aceasta vale a fost creata de o paleo-Tarcaita care curgea pe aici în preriss (interglaciarul Mindel-Riss). Abaterea de la acest curs a avut loc în riss, când s-au format terasele, datorita fazei a doua a paroxismului valahic din preriss (I. O. Berindei, 1977). Abaterea a avut loc spre vest, ramânând aceasta vale ocupata apoi de actualul pârâu intermitent al Mieragului.

Cert este ca doar Valea Tarcaitei, cu un curs rapid si permanent si cu o latime adecvata, a creat actuala vale în riss sau în preriss, mai sigur în riss.

În localitatea Totoreni (atestata documentar din anul 1580) se poate vizita o biserica de lemn datata din anul 1697, iar în localitatea Mierag, o alta biserica de lemn de la 1756.

regio

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.

Pentru informaţii detailate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeana, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României.