PRELUCRAREA PIEILOR

prelucrarea-pieilor-beius

Desigur, creşterea animalelor ca ocupaţie de bază a locuitorilor lumii depresiunii Beiuşului, dar şi vânătoarea ca ocupaţie secundară au fost surse bogate de materie primă nu doar în alimentaţie (prin valorificarea cărnii, laptelui), ci, printre altele, şi în prelucrarea pieilor şi utilizarea lor în confecţionarea unor piese importante ale costumului popular sau în acoperirea altor utilităţi ale gospodăriei.

Pentru costumul popular cuşmele, cojoacele, bituşile, cizmele, opincile, chisâgurile, curelele, straiţele erau indispensabile, ca şi hamurile, frâiele, ciururile cu fund de piele etc. în alte utilităţi. De subliniat că uzitarea pieilor în confecţionarea îmbrăcămintei vine din timpuri greu de precizat ale evoluţiei omului ca specie, având o vechime a utilizării infinit mai mare decât obişnuitele fibre textile. În această perspectivă, chiar dacă datele arheologice sau documentare ne lipsesc, trebuie să-i atribuim acestei uzitări şi pentru Ţara Beiuşului o vechime similară atestării habitatului uman în zonă. Acest timp multimilenar a fost suficient pentru a se putea construi tipologii specifice ale pieselor de port, unele cu funcţionalităţi depăşindu-le pe cele strict practice, de protecţie împotriva somaţiilor climatice, funcţionalităţi intrând în zona valorizării simbolice a relaţiilor purtătorului cu cadrul social sau natural, exprimând vârstele, sexul, demnităţile, conţinând virtuţi apotropaice etc. Asupra vechimii utilizării pieilor aici, documentele vin desigur mai târziu, primele menţiuni găsindu-se în urbariile domeniale feudale ale Beiuşului din sec. XVI-XVII, ce evidenţiau printre obligaţiile iobagilor şi cele ale dării unor blăni de oaie sau capră, dar şi de vulpe, urs, nurcă, jder, lup etc. O realitate ce demonstra şi utilizarea lor locală, ca sursă de venit, căci doar sursele de venit erau cele impuse cu dări. În această idee, urbariul din 1600 menţiona, printre altele, şi existenţa la Beiuş a 9 cojocari. În 1733 sunt consemnaţi la Beiuş 20 cizmari şi mulţi pielari, tăbăcari iar în Vărzarii de Jos 2 cizmari. În 1735 apar consemnaţi la Beiuş 33 cizmari şi 4 cojocari. În 1770 conscrierea menţionează la Beiuş 88 de cizmari, 5 cojocari, 1 şelar, 5 tăbăcari; 2 pielari în Curăţele, unul în Nimăieşti, altul în Dumbrăvani. Cert e că, în jurul lui 1900, la Beiuş lucrau aproximativ 40 de cojocari, tot cam atâţia la Vaşcău, în Poienii de Jos 17 dar şi mulţi alţii la Delani, Nimăieşti, Cîmpanii de Jos, Roşia, Finiş etc. Astăzi mai lucrează, sporadic, doar 2 bituşeri în Delani.

După belitul pieilor, prima fază a prelucrării lor în vederea tăbăcirii era înmuierea într-un ciubăr cu apă sărată. După o zi erau scoase, prinse într-un aşa-numit „război” de lemn şi curăţate de carne cu scafa, o lamă prinsă într-un mâner de lemn paralel cu ea, sau cu una prinsă într-un cârlig special acţionat cu piciorul. Apoi pieile erau întinse şi presărate cu tărâţe de grâu şi făină de porumb, după care, rulate, erau introduse într-un alt ciubăr cu apă foarte sărată, numită dubeală unde erau ţinute mai mult timp, apoi recurăţate iar pe o lamă specială etc. Pentru confecţionarea cojoacelor, căciulilor se foloseau de obicei piei de miel sau oaie.
Dintre piesele de port, fără îndoială pe primul loc au stat cojoacele. Deşi puternic ornamentate, presupunând deci o specializare deosebită şi inducând, de aici, ideea unor influenţe de târg, cojoacele din Ţara Beiuşului păstrează din punctul nostru de vedere tipologii arhaice, nu doar funcţionale în plan practic, pentru apărare de frig, ci şi încărcate de semnificaţii, de valori simbolice ce exprimau statutul social şi biologic al purtătorului, explicitate în câmpurile ornamentale ale piesei.

regio

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.

Pentru informaţii detailate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeana, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României.