ATELIERELE DE FIERĂRIT ŞI PRODUSELE LOR

ATELIERELE DE FIERĂRIT ŞI PRODUSELE LOR

Aceste ateliere de fierărit mai existau în prima jumătate a secolului XX în fiecare comunitate rurală, deservind solicitări locale, adică producerea de instrumente agricole sau repararea lor, producerea de instrumente

de tăiere sau despicare a lemnului, necesare în fiecare gospodărie sau, cu atât mai mult, în gospodăriile specializate, de accesorii necesare în construirea caselor, de potcoave pentru vite etc. Ele erau indispensabile comunităţilor.

Arhitectura unui asemenea atelier ţinea de posibilităţile proprietarului, uneori fiind folosite anexele gospodăreşti pentru localizarea lui, alteori fiind construit special atelierul. Ca orice cameră de locuit sau magazie, forma lui era rectangulară, iar inventarul unei fierării impunea în primul rând existenţa cuptoarelor de încălzit fierul ce trebuia bătut. Se ardeau, ca şi la topitoriile fierului cărbunii obţinuţi de la bocşerii, iar focul era întreţinut cu ajutorul foalelor făcute din piele, acţionate de obicei prin presiune, cu piciorul. Dincolo de cuptor, activitatea în atelier se derula în jurul nicovalei sau ileului cum îi spuneau în zonă, una sau două în fiecare atelier, pe care era bătut fierul încălzit, înmuiat pentru obţinerea piesei dorite. Baterea se făcea cu ciocane speciale, în frunte cu barosul, iar manipularea lui se făcea cu ajutorul cleştilor, şi ele diverse. Unul dintre ultimii fierari din Vărzarii de Jos, care mai lucra în a doua jumătate a sec. XX, avea în dotare: „cleştele cu tureac mare” (cu mânere lungi), cu care se lucra când unealta era în foc; „cleştele cu colţ”, „cleştele cu tureac mic”, cleştele pentru reparat barostul” Mai avea tăietoarea pentru fier, „şutăul” etc. De asemenea, un recipient cu apă, troc, pentru răcirea fierului lucrat în vederea călirii lui. Transmiterea meşteşugului se făcea de obicei de la tată la fiu, dar şi prin angajare de ucenic.
Producţia acestor fierării din satele specializate, dar şi a fierăriilor ce se găseau, câte una, câte două, în fiecare comunitate rurală, era impusă evident de solicitările pieţei. Se realizau cu deosebire unelte agricole precum: sape, hârleţe, seceri, coase. Sapele erau şi ele de diferite categorii, ele având formele în funcţie de uzualizarea lor. Aşa, sapa ascuţită pentru pământul mai tare, sapa rotundă pentru pământul mai afânat, târsa pentru solurile mai pietroase sau pentru curăţirea terenurilor de târşi, respectiv spini. Sapele şi secerile erau făcute în serii mari pentru că erau absolut necesare muncilor agricole. Coasele vin mai târziu în repertoriul de instrumente al fierăriilor, pentru că, se ştie, iniţial cerealele se tăiau cu secera, ca şi porumbul, de unde şi tăierea cerealelor se numea secerat, nu cosit ca la fânaţe. De asemenea, realizarea coaselor era mai pretenţioasă, puţini fierari se încumetau la ea. Fierarii asigurau însă şi feroneria necesară pentru construirea carelor şi cociilor.
Confecţionate din lemn, aceste mijloace de transport aveau foarte multe întărituri, piese de legătură etc. din fier, începând cu resteiele şi cuiul de la jug, care puteau fi însă şi de lemn, şi continuând cu armăturile ce se aplicau pe loitre, pe şiregle, pe leuci, cuiele ce legau ruda de car, dricul din faţă cu cel din spate, rafurile de pe roţi, lanţurile ce legau şireglele sau erau folosite la împiedicatul carului pe povârnişuri abrupte. În realizarea acestui divers instrumentar, un rol important îl aveau fierăriile – câte una, două ce existau în fiecare comunitate, fierării care-şi asigurau metal brut din cuptoarele Vaşcăului, Brihernilor, Pocioveliştei, Drăgăneştilor, Chişcăului etc. De foarte mare importanţă erau aceste fierării locale şi în potcovirea animalelor de tracţiune: boi, vaci sau cai. Acestea, pentru a fi potcovite mai uşor, erau băgate în nişte juguri speciale care ofereau stabilitate animalului şi siguranţă fierarului, în momentul propriu-zis al baterii cu cuie a potcoavei pe copitele animalelor.

regio

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.

Pentru informaţii detailate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeana, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României.